Cu ce se ocupa medicina interna?

Medicina interna, supranumita „regina specialitatilor medicale” se ocupa de afectiunile organelor interne (inima, plamani, ficat, tub digestiv, splina, sange, rinichi, metabolism, articulatii, schelet osos), priveste organismul ca un tot unitar si se ocupa de diagnosticarea si tratamentul majoritatii bolilor adultului (peste 16 ani). In cazul in care se intalneste o situatie speciala, o afectiune mai rara, mai deosebita, medicul internist trimite bolnavul la un specialist axat pe o „felie” ingusta din organismul uman, cum ar fi la cardiolog, nefrolog, diabetolog, endocrinolog, etc.

Marea majoritate a pacientilor sufera de mai multe afectiuni si necesita tratamente multiple. Daca pacientul alege sa mearga la internist evita excesul de consulturi medicale care pot sa nu fie necesare. Medicul internist este cel care analizeaza aceste situatii si decide care afectiune necesita si un consult sau un tratament mai specializat si pe care le va trata el in mod direct. De asemenea coordoneaza schemele terapeutice astfel ca sa nu apara suprapuneri de medicatie sau reactii adverse din cauza unor actiuni contradictorii ale medicamentelor.
Exista si boli ale intregului organism, care afecteaza mai multe organe vitale, asa-numitele boli de sistem (colagenoze, vasculite etc.), boli de care se ocupa de asemenea medicina interna. Un pacient „plimbat” pe la mai multi medici de diverse specialitati fara a se stabili un diagnostic este posibil sa sufere de o astfel de boala de sistem si este bine sa se prezinte la un internist. Medicul internist este de asemenea cel care diagnosticheaza cel mai frecvent pacientul cu cancer (inclusiv formele fara simptome), pe care apoi il indruma catre oncolog si/sau chirurg.
Medicii de familie sau generalisti obisnuiesc sa trimita la internist pacientii cu mai multe afectiuni concomitente sau cei cu simptome neclare, vagi, greu de incadrat

Cele mai frecvente boli diagnosticate si tratate de medicul internist:

• Inima: hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca.
• Plamani: bronsita cronica, astmul bronsic, BPOC, pneumonie, traheobronsita acuta, sarcoidoza, depistare cancer.
• Stomac: gastrita,ulcer, boala de reflux, depistare cancer.
• Ficat: hepatita cronica, ciroza, steatoza (ficat gras), dischinezie si calculi biliari (pietre) , depistare cancer.
• Colon: colon iritabil, depistare cancer.
• Rinichi: litiaza renala (nisip si pietre), infectii urinare, pielonefrita, insuficienta renala cronica (primul stadiu).
• Sange: anemii, depistare alte boli mai grave (limfoame, leucemii).
• Schelet osos si articulatii: reumatisme degenerative si inflamatorii, poliartrita reumatoida, osteoporoza.
• Metabolism: dislipidemie (colesterol crescut), guta, diabet si boli ale tiroidei.
• Boli de sistem: lupus, sclerodermie, vasculite (boala Wegener etc.)

In cadrul Clinicii noastre asiguram efectuarea si interpretarea de ECG, Holter tensional, holter EKG, spirometrie.

Pentru a afla starea inimii noastre, una dintre cele mai fidele analize este purtarea, timp de 24 de ore, a unui aparat numit HOLTER. Acesta monitorizează încontinuu funcţionarea inimii, punând în evidenţă boli ca aritmiile, distonia neurovegetativă, sindromul WPW, blocul de ramură sau distribuţia anormală a semnalului electric prin cele patru camere ale acesteia.

HOLTERUL este un mic dispozitiv portabil, plasat în jurul taliei care funcţionează pe bază de baterii, prevăzut cu mici ventuze, aplicate în diverse puncte ale corpului, şi care înregistrează toţi parametrii inimii. La sfârşitul perioadei de înregistrare, informaţia conţinută în aparat se descarcă şi se interpretează, cu un sistem software de analiză, permiţând evaluarea complexă a activitaţii cardiace în intervalul de timp supus examinării.

Înregistrarea HOLTER EKG presupune înregistrarea pe o durată de 24 sau 48 de ore a activităţii cardiace a unui subiect care îşi duce viaţa sa obişnuită.

HOLTERUL EKG este indicat pentru supravegherea bătăilor inimii la persoanele care urmează un tratament, îndeosebi împotriva aritmiei cardiace sau împotriva anginei pectorale. Examenul mai este utilizat pentru a detecta o anomalie a nodului sinusal, un bloc atrioventricular sau o insuficienţă coronariană.

Deasemenea HOLTERUL EKG este indicat la persoanele aparent sănătoase care acuză palpitaţii, aritmii care nu se vizualizează la înregistrarea EKG efectuată la cabinet.

HOLTERUL TENSIONAL functionează pe acelaşi principiu ca şi Holterul EKG.

Înregistrarea HOLTER TENSIONAL permite înregistrarea valorilor tensiunii arteriale la pacienţii cu tratament hipotensor sau cu oscilaţii ale tensiunii arteriale.

Tensiunea arterială este masurată la intervale regulate pe o durată de 24 sau 48 de ore, la un subiect care duce o viaţă obişnuită.

Înregistrarea HOLTER TENSIONAL se face la fel ca şi în cazul Holterului EKG, cu un aparat portabil de mici dimensiuni, plasat în jurul taliei şi cu ajutorul manşetei de tensiune care se plasează la nivelul unui antebraţ.

La sfârşitul perioadei de înregistrare, informaţia conţinută se descarcă şi se interpretează permiţând vizualizarea tuturor valorilor tensiunii arteriale luate subiectului respectiv, atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii sau la momente anume, în funcţie de administrarea medicaţiei, de exemplu.

SPIROMETRIA măsoară cât de mult aer încape în plămâni şi cât de mult aer poate intra sau ieşi din plămân.
IMPORTANT !  Înainte de efectuarea testului, trebuie evitate:
– consumul de alcool, cu 4 ore înainte,
– mesele grele, cu 2 ore înainte,
– fumatul, cu o oră înainte,
– exerciţiile fizice intense, cu 30 de minute înainte
Pacientul va fi relaxat şi va merge la toaletă înaintea testului. De asemenea, din punct de vedere clinic, pacientul trebuie să fie stabil şi să nu prezinte infecţii ale tractului respirator.